De dor după măicuța mea
Din țări îndepărtate
De unde zările se-ascund
Și parcă nu-i dreptate
O unde ești, o maica mea
O mare, luptătoare
Noi ne-am pierdut printre străini
Și lupta este mare
Doresc eu mult să ne-întâlnim
Să ne unim în toate
Și să privim spre raze noi
Spre clipe doar frumoase
Să ne-întâlnim și să zburdăm
Așa ca altădată
Când timpul se oprea în loc
O! Ce frumos acasă.
S-a spulberat acesta vis
O maica mea frumoasă
Diaspora ne-a risipit
Ne-a depărtat de casă
Am vrea noi mult să fim din nou
Dar parcă nu se poate
Căci parcă s-a pecetluit
Să fim așa departe
Chiar dacă-i seară, și-i apus
Și parcă orice piere
În inima mea tu ești sus
Mai sus chiar și de stele
Chiar dacă-aici greu ne-întâlnim
Pe glia pământească
Doresc în ceruri cu Isus
Să ne vedem în slavă
Am scris această poezie, din pricina realități crude în care noi copiii am plecat în diaspora de ani de zile, și părinți noștri sunt în România.